Sunt oameni pe langa care trecem in
fiecare zi, in drumul nostru. Oameni pe
care ne-am obisnuit sa ii vedem acolo,
la poarta unei biserici sau pe niste trepte.
Unii dintre ei s-ar putea sa iti mai ceara
uneori ceva. Dar, de cele mai multe ori, tac.
Iar tacerea lor spune mai mult decat orice
cuvant. Uneori te privesc. Si, cand te uiti in
ochii lor, parca ceva te indeamna sa cauti in
buzunarul hainei, sa te uiti dupa ceva maruntis.
Bucuros ca ai gasit o moneda, i-o pui
in palma si mergi mai departe. Ti-ai linistit
astfel constiinta si mergi mai departe,
oarecum bucuros ca ti-ai inceput ziua cu o
fapta buna.
Exista insa oameni care nu se multumesc cu putin.
Oameni care au crezut ca pot face mai mult pentru
cei de langa ei. Asa cum sunt cei care au pus bazele a
ceea ce astazi se numeste "Casa painii": o casa in care
locuiesc in conditii normale mai multi batrani, adunati
de pe strada sau de la unele centre de noapte, care fac
paine pentru diferite familii sarace din localitatea
respectiva sau din imprejurimi.
Dana Borcea este unul dintre acei oameni care a
plecat in Spania, in cautarea unei schimbari. A unui
nou inceput. La capatul unei casnicii nefericite, care a durat zece ani, Dana si-a dat |
seama ca a sosit vremea
pentru altceva si, la invitatia surorii ei, a plecat din
tara. Uneori, e nevoie sa pleci pentru a putea face
lucruri simple, poate atat de simple, incat tocmai
pentru ca erau simple nu ai simtit niciodata nevoia sa
le faci.
"Acolo am reusit sa citesc pentru prima data Biblia
si sa aflu cate ceva despre Dumnezeu. Am descoperit
ca noi, oamenii, avem o foarte mare valoare in ochii
lui Dumnezeu. Altfel nu ar fi acceptat ca Fiul Sau, Isus
Hristos, sa Isi dea viata pentru noi. Din momentul
acela, am inceput sa-i privesc altfel pe oamenii pe
care-i intalneam, pe oamenii de langa mine."
Oamenii care L-au cunoscut pe Dumnezeu marturisesc
ca astfel s-au putut cunoaste mai bine pe ei si
pe cei de langa ei. Uneori, e nevoie de o intalnire cu
Dumnezeu pentru a avea intalniri valoroase cu cei de
langa noi, intalniri salvatoare de o parte si de cealalta.
"In Spania, am locuit intr-un orasel din apropierea
Madridului. Am avut ocazia sa cunosc multi romani
care dormeau pe bancile parcurilor, care nu aveau
unde sa innopteze. Unii fusesera inselati de persoanele
care-i invitasera. Altii venisera cu gandul ca se vor
descurca la fata locului. Incepand sa ma interesez de
astfel de persoane, am intrat in contact cu o lume de
care pana atunci nici nu avusesem idee ca exista.
Oameni care dormeau pe strada si care nu aveau posibilitatea
de a se intoarce acasa. Oameni care cautau
cu disperare un loc de munca." |