Revista Ta - Revista pentru sufletul tau

nr. 7

alege:


Maria Magdalena - pacatoasa transformata Maria Magdalena este un personaj total opus in caracter lui Moise. Biblia relateaza ca Isus Hristos scosese din ea sapte draci. Drept recunostinta, ea Il urma impreuna cu alte femei si "Il ajutau cu ce aveau" (Evanghelia dupa Luca 8,3). A fi posedat de demoni era un lucru teribil in vremea cand Isus Hristos a trait pe pamant. Ceilalti il priveau pe cel posedat ca pe o persoana cu totul pierduta - in mod sigur, un demonizat nu putea fi mantuit. Aceasta era mentalitatea vremii, de care erau afectati atat cei din jur, cat si persoana in cauza. Dar Isus a eliberat-o de sub puterea demonilor, fara sa o judece, asa cum faceau ceilalti oameni, si fara sa-i aduca aminte la tot pasul de trecutul ei. Marea onoare care i s-a facut Mariei a fost aceea de a fi prima persoana careia i S-a aratat Mantuitorul dupa inviere. Evanghelistul Marcu precizeaza ca "Isus, dupa ce a inviat, in dimineata zilei dintai a saptamanii, S-a aratat mai intai Mariei Magdalinei, din care scosese sapte draci" (Evanghelia dupa Marcu 16,9). Ea ratacea prin gradina in care se afla mormantul Mantuitorului, mahnita ca nu Ii gasise trupul in mormant; credea ca cineva il furase. Intalnindu-se cu un om, acesta a intrebat-o de ce plange si pe cine cauta. Crezand ca este ingrijitorul gradinii, l-a rugat ca, daca el era cel care luase trupul Domnului Hristos, sa-i spuna unde este si ea avea sa se duca sa-l ia. In acel moment, Isus, caci cu El se intalnise, a strigat-o pe nume: "Marie!", iar ea s-a intors si, recunoscandu-L, L-a strigat in evreieste: "Rabuni!", adica: "Invatatorule!" (Evanghelia dupa Ioan 20,16). Dumnezeu afirma in Biblie ca El "nu Se uita la ce se uita omul; omul se uita la ceea ce izbeste ochii, dar Domnul Se uita la inima" (1 Samuel 16,7). Acest lucru este adevarat in cazul Mariei Magdalena, care era importanta in ochii lui Dumnezeu, chiar daca mai inainte fusese foarte departe de El. Apostolul Pavel - omul care L-a lasat pe Dumnezeu sa-l schimbe Pavel apare pentru prima data mentionat in Biblie cu numele de Saul, numele sau de evreu, fiind participant pasiv la uciderea cu pietre a diaconului Stefan (Faptele apostolilor 7,58). In epistola sa catre Filipeni, el spune despre sine ca este "taiat imprejur a opta zi, [.] evreu din evrei; in ce priveste Legea, fariseu; in ce priveste ravna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihanirea pe care o da Legea, fara prihana" (Epistola catre Filipeni 3,5.6). Asadar, judecand din punctul lui de vedere, cel al unui fariseu, el era cat se poate de aproape de Dumnezeu. Ba chiar nu gasea nimic rau in a-i persecuta pe proaspat aparutii crestini din secolul I d.Hr. In	cuvantarea sa de aparare in fata iudeilor, el spune: "Am fost tot atat de plin de ravna pentru Dumnezeu cum sunteti si voi toti azi. Am prigonit pana la moarte aceasta Cale, am legat si am pus in temnita barbati si femei: Marele preot si tot soborul batranilor imi sunt martori. Am luat chiar si scrisori de la ei catre fratii din Damasc, unde m-am dus sa aduc legati la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca sa fie pedepsiti" (Faptele apostolilor 22,3-5). Si totusi acest barbat, care avea constiinta impacata ca facea un lucru bun persecutand oameni in numele lui Dumnezeu, a avut o revelatie care i-a schimbat mentalitatea la o suta optzeci de grade. Pe acel drum spre Damasc, unde avea de gand sa bage in inchisoare alti crestini, a fost oprit de o lumina orbitoare, din mijlocul careia a auzit un glas: "Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?" (Faptele apostolilor 22,7). Cazut la pamant, el a intrebat: "Cine esti, Doamne?", iar glasul i-a raspuns: "Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonesti" (Faptele apostolilor 22,8). Iar Saul, care urase numele lui Isus, si-a dat seama ca modul in care el se apropiase de Dumnezeu pana in acel moment era gresit. Constient ca trebuia sa faca neaparat o schimbare in viata lui, Saul a intrebat din nou: "Ce sa fac, Doamne?" (Faptele apostolilor 22,10). Vocea i-a spus sa mearga in Damasc si sa astepte acolo instructiuni. In urma acestei intalniri, Saul din Tars, fariseul neprihanit, a devenit apostolul Pavel, care se considera pe sine cel dintai dintre pacatosi (Epistola intaia catre Timotei 1,15). Insa in aceasta noua ipostaza, el era sigur ca va fi mai aproape de Dumnezeu decat fusese mai inainte. Istoria acestor trei persoane din Biblie arata ca Dumnezeu cunoaste atat inima omului, cat si cele mai ascunse ganduri ale lui. Si tot din aceste exemple, putem vedea ca Dumnezeu nu-l alunga pe om, daca acesta este sincer si dispus sa faca in viata lui schimbari in bine. Daca te-ai recunoscut in ipostaza lui Moise, crestinul cu multe responsabilitati, ai grija sa nu faci vreo greseala din neatentie. Daca te-ai regasit in persoana Mariei Magdalena, pacatoasa care nici nu indraznea sa-si inalte gandurile spre Dumnezeu, nu dispera, caci Dumnezeu priveste dincolo de aparente, la inima. Daca, la fel ca apostolul Pavel, crezi ca esti pe drumul cel bun in relatia cu Dumnezeu, intreaba-L continuu pe El care este voia Lui si nu te baza pe sentimentele proprii, caci s-ar putea ca viziunea ta sa nu coincida cu cea a lui Dumnezeu. Retine doar atat: cauta-L continuu pe Dumnezeu, oricat de departe sau de aproape de El crezi ca esti. Caci un lucru este sigur: "Domnul este langa toti cei ce-L cheama, langa cei ce-L cheama cu toata inima" (Psalmi 145,18)!