|
 |
 |
|
 |
 |
|
| Articolele din seria "Tatal nostru" isi propun
analizarea rugaciunii prezente in capitolul
sase din Evanghelia dupa Matei, tratand
pas cu pas fiecare cuvant sau fraza a textului biblic.
Daca in numerele anterioare ale revistei am prezentat
o viziune generala asupra rugaciunii "Tatal nostru",
am meditat rand pe rand asupra notiunii de tata,
asupra existentei lui Dumnezeu, asupra a ceea ce se
intampla acum in ceruri si asupra sfinteniei Numelui
lui Dumnezeu, am vazut bogata semnificatie a Imparatiei
si importanta venirii ei, in numarul de fata, autorul
isi propune sa prezinte importanta cunoasterii si a
implinirii voii lui Dumnezeu. Cineva imi spunea odata ca aprofundarea mesajului lui Isus Hristos, coborarea in profunzimea rugaciunii "Tatal nostru" ii ofera sentimentul unei cresteri, al unei constientizari ca Dumnezeu, prin rugaciunea aceasta, coboara tot mai mult spre el. Iata-ne ajunsi la cea de a treia cerere: "Faca-se voia Ta precum in ceruri asa si pe pamant!", cerere care are in vedere, in mod special, relatia cer-pamant. Daca rugaciunea a inceput cu sfintirea Numelui Lui, apoi cu asezarea Imparatiei Sale, rezultatul logic va fi un nou ritm al mersului impreuna cu Dumnezeu, astfel incat voia Lui sa devina parte din noi. "Faca-se voia Ta!" Aceasta cerere are de a face cu una dintre trasaturile care-l deosebesc pe om de toate celelalte fiinte: vointa. Si din aceasta vointa s-au nascut multe dintre lucrurile bune care ne inconjoara. Exista insa si un revers al medaliei. Faptul ca avem vointa se concentreaza in toate necazurile lumii. Nu sunt un negativist, ci doar traduc ceea ce spun altii. Se pare ca toate conflictele isi au originea in faptul ca cineva spune: "Vreau!", iar un altul spune: "Nu!" Kant era de parere ca cel mai rau lucru este "o vointa rea", iar eu adaug ca vointa aceasta rea nu se |
afla in afara omului, ci este insusi omul. De unde a
luat omul aceasta vointa ca pe ceva negativ? Raspunsul
se afla in Scriptura. Pentru a-l descoperi trebuie sa
ne intoarcem in timp, in Gradina Edenului, la dialogul
pe care Satana, deghizat in sarpe, il are cu Eva. Atunci
el a rostit cuvintele: "Si veti fi ca Dumnezeu". Aici el
ii atrage omului atentia asupra unei posesiuni de care
nu era constient: capacitatea formidabila de a vrea si
de a nu vrea.
E adevarat ca, intr-un anumit sens, omul era ca Dumnezeu, dar el se afla intr-o relatie de subordonare. Deosebirea pe care i-o propune vrajmasul este ca, folosindu-se de aceasta clapeta a vointei, sa rastoarne raportul dintre el si Dumnezeu si el sa devina un alt Dumnezeu, sa "vrea" cum vrea Dumnezeu. Si omul, fascinat de propunerea vrajmasului, accepta sa actioneze altfel, schimband subordonarea vointei lui fata de voia lui Dumnezeu in initiativa personala. Aceasta a fost tragedia numita "caderea in pacat". Care a fost solutia lui Dumnezeu? El are o singura solutie: Isus. Intr-o maniera simplista, planul lui Dumnezeu ar suna astfel: Dumnezeu L-a dat pe Isus, pentru ca noi sa traim vesnic. Dar este mai mult decat atat. Acest plan urmareste mantuirea, iar mantuirea inseamna eliberarea omului de defectele lui. Mantuitorul a ales sa moara pe cruce, dupa ce, vreme de treizeci si trei de ani, a trait impecabil. Mantuitorul a venit si a demonstrat, prin viata pe care a trait-o ca tamplar sau ca predicator itinerant, lectia pe care omul avea nevoie s-o invete: "Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis" (Evanghelia dupa Ioan 4,34). Sunt impresionat de felul in care vede Domnul Hristos implinirea voii lui Dumnezeu: nu ca pe o corvoada, nu ca pe datorie de onoare, ci ca pe o "mancare" a Lui. El traia, El Isi lua energia din subordonarea permanenta fata de Tatal Sau, oferindu-ne astfel un model: "Pentru ca nu caut sa fac voia Mea, |
 |
 |
©2004 revista ta. toate drepturile rezervate
