Revista Ta - Revista pentru sufletul tau

nr. 7

alege:

ci voia Tatalui, care M-a trimis" (Evanghelia dupa Ioan 5,30). Iar atunci cand le vorbeste ucenicilor despre cine poate veni la El, Isus declara: "Caci oricine face voia Tatalui Meu, care este in ceruri, acela Imi este frate, sora si mama" (Evanghelia dupa Matei 12,50).
    Sunt multe cazuri in care e posibil sa ne intrebam care este voia lui Dumnezeu. Atunci cand vrem sa ne intemeiem o familie si nu stim care este persoana cea mai potrivita, atunci cand vrem sa incepem o afacere sau sa alegem o cariera. Omul doreste si se roaga: "Faca-se voia Ta", in sensul minimei pierderi si al maximului succes, al izbanzii in problemele de toate zilele. Sunt multi aceia care spun: "Faca-se voia Ta!" gandind de fapt: "Faca-se voile mele intr-un mod desavarsit si fara pierderi". In aceste conditii, Dumnezeu joaca rolul unui rob binevoitor, al unui executant impecabil, iar omul este stapanul. Acesta este modelul egoist in care omul schimba rolul cu Dumnezeu si Ii cere ca voia Lui sa fie subordonata voii sale.
     Un al doilea model ar putea avea urmatoarele coordonate. Sunt un om binevoitor si doresc sincer sa realizez ceva. Urmeaza sa dau un examen de admitere si nu stiu care este cea mai buna alegere. In Biblie nu se spune nimic despre facultate si ramane pe umerii mei povara unei alegeri de care depinde tot viitorul. In astfel de momente, ne dorim tare mult sa stim care este voia lui Dumnezeu. Uneori, pentru a afla, cerem un semn. Si bazandu-ne pe semne si pe simtaminte, deci pe trairile noastre subiective, ajungem sa intuim cam care ar fi indemnul. In modelul acesta, subiectiv, cum este sesizata voia Lui? Ca o agentie de impulsuri subiective. Daca simtim ca e voia Lui, inseamna ca e voia Lui. Cum se poate scapa atunci de pericolul unei interpretari, al unei alegeri subiective?
     Elementul particular, eu, trebuie sa se incadreze, eu trebuie sa ma incadrez intr-un plan general. Voia Sa pentru mine, particular, este exprimata foarte clar in planul general, printr-o descoperire obiectiva, din Scriptura. Dumnezeu a lasat in Biblie reguli fundamentale: Cele Zece Porunci pe care El le-a rostit cu gura Lui pe Muntele Sinai. Un om care a invatat ceea ce spune Legea ajunge sa fie format si sa aplice principiile mari la cazurile marunte, concrete. Daca vrem sa cunoastem voia Lui, trebuie sa cunoastem mai intai foarte bine revelatia obiectiva, cea data in Sfanta Scriptura, si apoi vom avea capacitatea de a intelege activ voia lui Dumnezeu si in cazurile nespecificate concret in Biblie. Este nevoie sa ne lasam mai intai condusi de Duhul lui Dumnezeu in cunoasterea adevarului obiectiv, pentru ca tot El sa ne conduca apoi in descoperirea unor lucruri care ne privesc doar pe noi, personal.
     In Evanghelia dupa Matei, capitolul 19, este relatata urmatoarea intamplare. Un tanar din lumea buna a Ierusalimului a venit la Mantuitorul. Si plecandu-se

inaintea Lui, L-a intrebat: "Invatatorule, ce bine sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?" El dorea sa cunoasca voia lui Dumnezeu in asa fel, incat sa intre in viata vesnica. Si Mantuitorul i-a raspuns: "Daca vrei sa stii, e suficient sa apelezi la Scriptura, sa privesti la Cele Zece Porunci". Tanarul facuse aceasta din zilele copilariei lui. Auzind aceasta, Domnul Hristos i-a spus: "Daca vrei sa fii desavarsit, du-te de vinde ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara in cer! Apoi, vino si urmeaza- Ma!" (Evanghelia dupa Matei 19,21).
     Tanarul bogat cunostea Legea lui Dumnezeu. Dar pentru el, aceasta nu valora mai mult decat o carte tehnica. In aceasta situatie, Dumnezeu este un fond pasiv de precepte, pe cand factorul activ de decizie e tot vointa noastra, una disciplinata in cadrul anumitor limite. Acesta este modelul moralist.
     Cel de al patrulea model se concretizeaza in persoana Domnului Hristos. El a venit ca sa demonstreze cum se traieste voia lui Dumnezeu. Punctul culminant al acestei trairi a fost experienta din Gradina Ghetsemani. Era in joia de dinaintea Vinerii Patimilor. Hristos trebuia sa ia pacatele tuturor asupra Lui. Si, luandu-le asupra Lui, murind ca pacatos fara a fi pacatos, dar murind in locul pacatosului, urma sa Se desparta vesnic de Dumnezeu. Si Mantuitorul Se afla in Ghetsemani exact intre dintii clestelui. Cei doi dinti: voia Lui, una buna in sine, concretizata in a nu Se desparti de Tatal, si voia Tatalui, aceea de a fi Miel de jertfa. Daca ar fi ascultat de voia Lui, nu mai putea sa fie Miel de jertfa, nu mai putea fi substitutul omului si aceasta insemna ca Planul de Mantuire esua.
     "Isus s-a departat de la ei, a ingenuncheat si a inceput sa se roage zicand: 'Tata, daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine! Totusi faca-se nu voia Mea, ci voia Ta'." (Evanghelia dupa Luca 22, 42). Este chiar replica pe care Mantuitorul, in Ghetsemani - o cu totul alta gradina decat gradina Edenului -, i-o da lui Adam, in conditii cu totul opuse. In timp ce Adam abandona subordonarea in favoarea initiativei proprii, Mantuitorul renunta la initiativa Lui in favoarea predarii, lasandu-L pe Dumnezeu sa fie Imparat, chiar atunci cand initiativa Lui era buna.

Poate ca adeseori ne-am rugat: "Faca-se voia Ta". Dar oare am stiut ca, in clipa aceea, ne declaram, din dragoste pentru Hristos, robii Lui, ca sa poata urma, din cuprinsul rugaciunii "Tatal nostru" si urmatoarea secventa: "precum in cer asa si pe pamant"? Eu cred ca rugaciunea aceasta se leaga dupa cea mai inalta logica. Mai intai, sfintirea - "sfinteasca-se Numele Tau" - prin primirea Imparatiei in inima. Apoi, urmeaza o viata subordonata Lui - "Faca-se voia Ta!". Si viata aceasta nu va fi una roasa de cariile pacatelor si ale dorintelor neimplinite, ci va fi o viata implinita "precum in cer asa si pe pamant".